Ca si garantie

Sedus de farmecul imaginar grotesc
Acelasi Enhim va vorbesc, desi multi ma ocolesc
Desi multi ma intampina si se opresc
Eu le doresc pace in suflet si nimic in rest
In rest, aceasi lucrare seaca
fiecare cum se agita cum se imbraca
cum se uita cum se joaca
cum se strecoara la japca insa n-au nimic sub sapca
totusi vorbesc
si li se pare atat de firesc
ma ingrozesc.

Oamenii sunt slabi. Se agata de sentimente. Se lupta pentru ele. Se zbat. Se uita. Se neglijeaza intre ei. Apoi se trezesc singuri. Am invatat ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele fie ca le-am savarsit acum cateva secunde sau acum cativa ani. Am invatat c-o fapta buna se uita. Dar oamenii te retin pentru ceea ce-ai facut rau. Am invatat ca oricat le-as vrea binele unora, ei s-ar putea sa aibe definitii diferite pentru el in vocabular. Am invatat ca nu pot sa scriu ceva frumos atunci cand vreau. Iar cand simt ca pot duc lipsa de foaie si pix. Am invatat multe. Am invatat prea putine.

As vrea sa-i spun ca a fost candva totul pentru mine. Dar sunt prea mandru pentru asta.
As vrea sa-i spun ca este totul pentru mine. Dar e prea departe si oricum nu sunt sigur ca va aprecia.
As vrea sa-i spun ca-i un prost si ca-l iubesc pentru asta. Dar, iarasi, nu va conta.
As vrea sa-i spun sa nu mai ia atatea decizii proaste. Dar inima gandeste singura.
As vrea sa-i spun ca orice-ar fi eu voi fi acolo. Dar nu sunt sigur ca va apela vreodata la mine.
As vrea sa vi-l aratat tuturor tot timpul. Din pacate sufletul meu a iesit din garantie.

a rose grown from concrete.