O sa va spun o poveste... Special pentru cei rabdatori si care se identifica:
Te-ai gandit vreodata cat inseamna un an? Literalmente un an. Cate zile se scurg fara sa le dai mare importanta si cate zile se duc facand exact acelasi lucru. Te plictisesti, nu? Si-apoi gandesti la rece si ti se face dor. Nopti lungi in care reflectezi la ceea ce-ai facut...
Pentru mine a trecut un an... si pot spune ca s-au intamplat multe. Amintiri, regrete, impliniri, dezamagiri. Toate aceastea constituind o mare amintire frumoasa, o mostra a ceea ce sunt eu. Nici nu stiu cu ce sa incep... sau cum. Pot sa-mi amintesc ca, exact in perioada asta, visam doar dragoste, iar intalnirile scurte si rare cu fata pe care o iubeam se limitau la un simplu "Ce faci? Ce-ai mai facut?"... fara nimic concret fara nimic tangibil.
Of... Surioara mea. Pe care o iubesc neconditionat ca si cum am fi acelasi sange si aceeasi carne. Numele de familie din buletin difera, dar intre noi nu exista secrete, exista doar dragoste... afectiune. Afectiune care acum se limiteaza la cateva doze usoare pe saptamana... cateodata nici atat. Dar atunci era diferit... Micile noastre excursii prin spatele blocului. Plimbandu-ti cainele. O catelusa mai exact. Si nu va imaginati catelusa fiind ceva ce incape intr-o poseta. O catelusa aproape la fel de frumoasa ca tine, surioara. Imi dadeai mie lesa si porneam pe trotuarul plin de jeg ... discutand banalitati de care acum mi-e dor. Si cata incredere aveai in mine, pe care ti-am tradat-o si nu o data. Si daca as avea puterea sa-ti iau innapoi anii de scoala plansi si sa le inlocuiesc cu zile permanent senine de primavara vesela si aromata, as face-o fara sa clipesc. Dar suntem slabi... suntem muritori... la sfarsit conteaza ce iei cu tine spre Imparatia Domnului, DAR mai ales ce lasi in urma. Asta am invatat eu intr-un an. Am invatat de la tine...
Trecand mai departe lasand in urma un subiect ce naste lacrimi dulci... Imi amintesc ca fiecare zi era speciala... Pentru c-o impartaseam cu ei. Poate putini la numar dar ... prieteni. In adevaratul sens al cuvantului. Unii poate s-au schimbat... in rau sau in bine, nu sunt eu in masura sa judec.
Vedeam cateva filme la mine... defapt pe cine pula mea mint, am vazut sute de filme impreuna :). Traind de pe-o zi pe alta cu banii de tigari si-o bere, am reusit sa vad in ansamblu ce-nseamna o prietenie. Inseamna loialitate. Micile caterinci din spatele blocului nu schimba asta cu nimic. Micile glume proaste facute de plictiseala (unii fac urat la plictiseala) nu suparau pe nimeni... poate pe moment. A 2-a zi ele fiind subiect de gluma "buna". Va multumesc.
Recunosc dezamagit ca n-am putut in acest an sa simt cu adevarat iubirea asa cum o visez eu, ranind astfel suflete fara vina care n-ar fi trebuit sa fie martore la modului meu blazat... sobru, poate arogant in care reuseam sa trec peste zile urate. Le multumesc din tot sufletul ca nu-mi poarta pica si ca in mica sau mare masura ma inteleg.
Imi amintesc cu veselie momentul in care mama mi-a trantit cheia de la casa pe birou si m-a anuntat ca voi fi singur urmatoarele zile. Am facut ceea ce-ar fi facut oricine in momentul acela. Sedinta!Adunare!Hai sa bem ca porcii pentru ca suntem tineri si pentru ca in rai nu exista bere! Imi amintesc cu zambetul pe buze ceea ce s-a intamplat atunci. A fost GENIAL. Chiar daca era sa-mi molestez inima de nervi dup-aia... a meritat. Si ma gandesc ca tata are dreptate cand spune ca asigurarea N-ar acoperi daunele ce le-am provoca noi daca printr-o minune m-as trezi si cu cheia de la casa de la munte. Inc-o data va multumesc.
Asa-i ca suna ca o scrisoare de adio? Ei bine, nu e! Si nici nu va exista o astfel de scrisoare. Atata timp cat cineva se va gandi la mine. Si care imi va cere sa continui. Afisez o oarecare mandrie cand ma gandesc ca sunt puternic si fac fata la probleme. Am avut si eu probleme. Dar viata nu sta sa-mi leg eu siretu, nu? Urmeaza alt an. Alte prostii. Alte chestii neinsemnate. E ca si cum ai scrie o carte... Viata ta este cartea... Anii sunt doar capitolele... o zi e ca un rand... ai grija sa-l scrii cum poti tu mai bine... Poate fi ultimul. Sfarsit de poveste. Va iubesc!
