vineri, 28 ianuarie 2011

Reanimare

Nu-mi place sa ma plang. Nu mi-a placut niciodata. O fac doar cand pur si simplu nu mai pot si de cele mai multe ori, ma plang, la persoane random iesite la intamplare carora le cer scuze, si pentru acum, si pentru atunci, si pentru data viitoare. E tarziu. Doarme si Hyp, deci chiar e tarziu. Titlul si continutul post-ului sunt un oximoron privit ca intreg. Ma simt mort de aproape 2 ani iar singurele momente cand sunt inca viu sunt cand vorbesc cu mine. Cam ca acum numa' ca nu mai citeste nimeni. Nu mai exista acel tu care trage concluzii dupa. Desi parca-s vrea s-o faci. Sa-mi infirmi sau confirmi parerile legate de mine. Sa-mi dai o mana de ajutor (desi as avea nevoie de mai multe). Lacrimile sunt pentru prosti, trist e c-am fost un prost toata scurta mea existenta :D. Daca n-am obrajii uzi nu inseamna ca nu plang iar daca zambesc nu inseamna ca sunt bucuros - de fericit nici nu se pune problema. In fine, am ajuns la concluzia sadica ca pentru a supravietuii trebuie sa renunt la mine. Nu stiu cum... Nu stiu de unde. O pauza. Un pic de liniste vreau. Deodata linistea costa cam mult iar haosul imi da sangele in clocot. De ce oamenii buni nu primesc ce merita? Insa cei haini, parsivi, lasi, prefacuti, primesc exact ce ar merita cei buni. Daca sunt o astfel de persoana de ce sunt eu exceptia? Om bun nu sunt. Poate intentile mele or fi onorabile insa mai am mult de lucrat la metoda. Scopul nu scuza mijloacele, copii. N-as vrea sa vorbesc concret despre problemele mele pentru ca as plictisi pe multi. Iar daca nu vi s-ar parea grave mi-as bate prea mult capul incercand sa contrazic pe multi. Nu sunt facut sa stau pe loc. Sunt un perfectionist lenes. Prin excelenta imi vad interesu. Pana acum ceva timp, EU eram ultima persoana la care ma gandeam. Iar cand ajungeam sa ma gandesc la mine o faceam in asa fel incat sa supar foarte putina lume, sau chiar deloc. Poate ca e timpul sa-mi vad interesu. Poate ca... cand esti baiat calumea lumea te ia de prost. Un big up Cumicu? Anyone? Nici nu cred ca are nevoie. :) Nu ma consider artist. Nu ma consider nici macar scriitor desi... asta fac acum, scriu. Iarasi ascuns de ochii lumii sub fatada de piatra sta ascuns un binefacator, un modest, un generos, pe care in seara asta il omor cu mana cu mana mea. Ramane demonul, Enhim... Tweet...Altfel... Tot coarne are...

Un comentariu: