Reanimare

Nu-mi place sa ma plang. Nu mi-a placut niciodata. O fac doar cand pur si simplu nu mai pot si de cele mai multe ori, ma plang, la persoane random iesite la intamplare carora le cer scuze, si pentru acum, si pentru atunci, si pentru data viitoare. E tarziu. Doarme si Hyp, deci chiar e tarziu. Titlul si continutul post-ului sunt un oximoron privit ca intreg. Ma simt mort de aproape 2 ani iar singurele momente cand sunt inca viu sunt cand vorbesc cu mine. Cam ca acum numa' ca nu mai citeste nimeni. Nu mai exista acel tu care trage concluzii dupa. Desi parca-s vrea s-o faci. Sa-mi infirmi sau confirmi parerile legate de mine. Sa-mi dai o mana de ajutor (desi as avea nevoie de mai multe). Lacrimile sunt pentru prosti, trist e c-am fost un prost toata scurta mea existenta :D. Daca n-am obrajii uzi nu inseamna ca nu plang iar daca zambesc nu inseamna ca sunt bucuros - de fericit nici nu se pune problema. In fine, am ajuns la concluzia sadica ca pentru a supravietuii trebuie sa renunt la mine. Nu stiu cum... Nu stiu de unde. O pauza. Un pic de liniste vreau. Deodata linistea costa cam mult iar haosul imi da sangele in clocot. De ce oamenii buni nu primesc ce merita? Insa cei haini, parsivi, lasi, prefacuti, primesc exact ce ar merita cei buni. Daca sunt o astfel de persoana de ce sunt eu exceptia? Om bun nu sunt. Poate intentile mele or fi onorabile insa mai am mult de lucrat la metoda. Scopul nu scuza mijloacele, copii. N-as vrea sa vorbesc concret despre problemele mele pentru ca as plictisi pe multi. Iar daca nu vi s-ar parea grave mi-as bate prea mult capul incercand sa contrazic pe multi. Nu sunt facut sa stau pe loc. Sunt un perfectionist lenes. Prin excelenta imi vad interesu. Pana acum ceva timp, EU eram ultima persoana la care ma gandeam. Iar cand ajungeam sa ma gandesc la mine o faceam in asa fel incat sa supar foarte putina lume, sau chiar deloc. Poate ca e timpul sa-mi vad interesu. Poate ca... cand esti baiat calumea lumea te ia de prost. Un big up Cumicu? Anyone? Nici nu cred ca are nevoie. :) Nu ma consider artist. Nu ma consider nici macar scriitor desi... asta fac acum, scriu. Iarasi ascuns de ochii lumii sub fatada de piatra sta ascuns un binefacator, un modest, un generos, pe care in seara asta il omor cu mana cu mana mea. Ramane demonul, Enhim... Tweet...Altfel... Tot coarne are...

Sell my soul to the Devil (check*)

La multi ani!

Urmeaza scris ca din plictis
O foaie pe ultima banca din ultima alee a parcului
Caligrafic scris de vis
In surdina ecoul copiilor deschid cu emotie parca inserez acu

si...


Sunt unul dintre ei
Desi vreau sa inchei
Desi Vreau sa ma iei
Desi simt ca nu vrei
Ca-mi traiesc scopul
E tarziu afara, e luminat blocul

Astazi stiu ca e pe bune
De fiecare data m-astept de parca sunt sortit la glume
desi orele astea trec parca nebune
Eu sunt prins la mine acasa, parca scot spume
Parca mai ieri eram copil, loc rezervat la locul de joaca
Jungla de ciment, simteam atingerea violenta a asfaltului
in prisma celor intamplate parca nu mai beau apa
de cand imi face cu ochiu paharu din pricina aparatului
N-as rezista o zi fara licoarea neagra
Topita in cuburi de zahar, da' ce stiam eu p-atunci
stiam doar sa visez, amintirea unei veri ce parca ma seaca
Dand branci in stanga si-n dreapta eram toti la joaca p-atunci
ACUM? Ce stiu ei?
Parca au uitat ce inseamna libertatea de-a fi copil
sa grabesc sa creasca, dau foc la fitil
asteptand sa arda, sa le creasca mustata, ei sunt cei
Nu ne vor lasa sa ne fumam batranetea
Dau foc imaginatiei asa de devreme, li s-a urat de flori si petale
eu n-am sa uit, ajungeam acasa, in genunchi sange si maini murdare
si desi eram copil sa-mi dau seama cat eram de fericit
inca zambesc, inca mai e timp
Dar ce sa stie ei care-i rostul
Afurisit fie ingerul ce si-a parasit postul
Parca aud glas de copii reinvigorand adapostul
Dezamagire, 2 copii ce se grabeau acasa
Au uitat cu totii ce-i frumosul.

Astazi stiu ca e sarbatoare
c-acum cic-am crescut si-s baiat mare
pot sta singur pe propriile picioare
Renuntand la carjele materne ca la niste haine murdare.
Dar oare? cat e de dificil te intrebi, raspunde nimeni
raspund eu, pe cuvantul meu, de-ai fi ca mine
Am fi prea multi de eu pe pamantul asta negru, asa e mai bine
Nu te agita... Raspunsul va veni fie ca iti convine
sau nu, oricum baiete, nu mai fi ipocrit fi zi de zi tu
Spun asta degeaba asteptand s-apara
Destul vreau eu sa par ca le stiu pe toate
cand defapt sunt un simplu scriitor ce sta sa moara
Moarte, ea credea ca stie si ca poate
pan-a ramas intr-o zi in libertate
si-atunci a ramas pe credit reciprocitatea
Astazi te iert maine te ierti... si asa mai departe
Am plecat in drumul meu sumbru pe alee nascocita in minte
Serpuind prin ceata ca prin labirinte
In ceteatea zanelor ce le port sub piele
Intr-o zi : Ne vom duce cu totii, si noi, si ele...

Astazi din pacate stiu ca-i parastas
E in memoria ceasornicarului cu maini tremurande
si-a tras pe nas duhul sa incerce a-l ascunde
si nu i-a iesit... si-a ramas fara glas
Intr-un ceas fata asta imi sta pe limba
Inchin un pahar in cinstea inocentei ei
Eu si ai mei bem intr-o cu totul alta problema, chit ca-i simpla
Era fata din poveste Astazi este
maine scoasa din pamant si teste
ii intuneca mintea incercata
Pacea doar un vis atins de cei ce si-au pierdut judecata
Astazi e invers. Astazi oameni rai, li se ridica statuie
Eu un simplu scriitor, un muritor de rand, dar cine nu e
Agatat de firul timpului ca ultima sansa
e un vis frumos si nu vreau sa ma trezeasca
Un pic confuz, unde vad eu frumosul
simplu nu e, dar prefer sa mi-l imaginez c-altfel
Raman un simplu drac intr-o armata de demoni
si n-am de gand sa fiu pionul
OARE cititor falnic parcurs aceasta poveste
Te intrebi unde-i rima, ei bine, nici ea nu este
Am omorat-o aseara o data cu ficatul meu
pe care ti-l prezint, incantat, sa fie asa mereu
Din cand in cand trebuie sa-mi intunec judecata ca sa-mi vindec ranile din inima
Durerea e divina, mai e un pic si-o sa vina
Astazi sunt un capitol inchis ca un nasture
Stii bine dragul meu sau draga mea
Pentru torace nu exista plasture...

Sfarsit de poveste.

Indoieli

Clar nu le stiu pe toate. Clar mai am de invatat. Clar fac greseli. Poate opiniile mele nu sunt cele mai bune. Poate muzica pe care o ascult nu este cea mai buna. Poate defapt nu am nimic special. Poate sunt pur si simplu ca oricare altu. Poate nu sunt mai bun. Poate ca defapt... tot ce scriu este un jeg care desi nu-mi place parca stralucea mai mult inainte. Poate ca defapt nu asta ma doare cel mai tare. Poate defapt n-am iubit-o cu atata foc si ca defapt nu eram gata sa accept c-am pierdut. Poate chiar sunt cum crede mama ca sunt. Poate ca defapt nu stiu nimic. Poate ca defapt doar stiu sa vorbesc si sa pun problema astfel incat sa par ca stiu multe. Poate ca stiu putine. Poate nu sunt atat de destept cum crede tata ca sunt. Poate sunt un prost. Poate ca ma inchin la pietre... Poate ca cineva imi va asculta rugaciunile. Poate ca nu are cine. Poate ca ceea ce cred eu ca simt e pentru ca sunt inca mic. Poate ca par cateodata matur. Poate nu sunt deloc. Poate daca as atribuii fiecarei propozitii cate-un semn de intrebare cineva mi-ar raspunde. Poate nimeni.

Poate ca defapt versurile sunt simple rime si asta ma doare. Poate doar cred ca ma doare.

Dau glas gandurilor. Mihnea.

Eu, muzica si joace.

Partea I.

E iar iarna. Frig. MI-E FRIG!!! Partea buna e ca... dar nu prea. Merge un vin fiert. Recomand Antic @ Foisorul de Foc.Nu, nu sunt platit sa fac reclama. Scriu ce-mi trece prin minte. Ce-mi trece prin minte? Sunt scarbit de scoala. Scarbit de faptul c-ar trebuii sa te transforme din maimuta in om si reuseste sa transforme oameni in drogati, alcoolici si copii batrani. E trist. Sunt scarbit de oameni falsi. Ii vad oriunde ma duc. Scarbit de jocuri perverse de genul eu te agreez cat timp esti de fata cu mine... Scarbit. Nu prea scriu despre mine.

Muzica:
Ich lebe fur Hip-Hop (traiesc pentru hip hop) e numele blogului. Deci teoretic ar trebuii sa cante in struna, Nu? Nu! Hip-Hopul a murit in jur de anul 2000. Fantoma lui mai apare pe cate-un album la cateva sute... si cam atat... Facem asa un mic remember.

http://www.youtube.com/watch?v=RAZCTjj09lc <- Un clasic.

N-am pus "embed" ca nu vreau s-asculte puturosii. Vreau sa asculte muzica cei pentru care muzica inseamna ceva. Hip-Hop e pentru Rapperi!

Joace.

Tanam. :-? cand eram mic am pus pentru prima oara mana pe un RPG... Necunoscut... Urat... Prost facut... O poveste naspa. Si totusi d-aici a pornit intriga mea pentru RPG-uri (Role Playing Games). Cel mai bun exemplu din aceasta categorie este World of Warcraft (WoW) desi pe serverele pvp, partea de role-playing este nula. Daca esti amator de asa ceva te poti instala lejer pe un server RP... dar revenind la subiect.

O sa vorbesc acum despre un joculet numit Konung-Legends of the North.
In mare parte totul se rezuma la cautarea nebuna dupa o bratara (Swarovski??) care e atat de potenta incat purtatorul este transformat intr-un semi-zeu (wow!). Incepi jocul prin a-ti alege caracterul. Ai de ales intre 2 barbosi si-un gen de Brad Pitt. Apoi ai de ales o clasa si-n fine atributiile si caracteristicile tale. Desi tu ai ales unul din ei nu inseamna ca ceilalti nu sunt prezenti in joc. Pentru a ajunge la bratara aia smechere trebuie sa impreunezi 3 fragmente dintr-o amuleta. Da, Tu detii o bucata. Cum le obtii pe celelalte?(Spaga) Ciomageala. :D Ceilalti 2 eroi pe care nu i-ai ales se afla in joc... isi fac si ei de cap... Trebuie sa-i cauti, sa-i ciomagesti, sa le iei fragmentul de amuleta, si sa obtii bratara. Simplu, nu?.
Amatorilor de RPG cautati joculetu asta pe oriunde... Eu nu-l mai gasesc.




http://members.chello.at/theodor.lauppert/games/konung.htm

Pentru restu... Nu va atingeti. E un joc prost care mie mi-a placut acum 10 ani :D.

Everywhere I go I find that a poet has been there before me.

Sigmund Freud

A iesit din garantie.

"Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta."


Asta e. A fost. Va fi. Viitoare fosta iubita deja ma inseala. Lume rade de durerea mea. Asta doar imi face sangele sa dea in clocot. Un felinar palpaie cand trec pe langa el. Ii fac si eu cu mana in semn de salut. Strada-mi vorbeste. Imi spune s-o iert. Pai cum sa iert pe altcineva cand nu ma pot ierta nici pe mine. Copacii arunca umbre ciudate peste scara mea. Urc treptele 2 cate 2. Descui usa si intru. Pe fotoliu o carte deschisa. Mai tarziu o voi citi pe toata. Nu stiam asta atunci. Ma uit pe geam. Frunze, frunze si iar frunze. Imi place Toamna dar uneori parca ma irita frigul. As vrea sa-i povestesc. S-o asigur ca tot ce am este pentru ea. Tot ce vreau... Liniste. Prea multa galagie. Prea multa lume se joaca cu inima mea. Sa am increde... Cum? Tavanu asta alb plin de puncte negre imi poate explica CUM sa am incredere in ea cand a aratat ca se poate razgandi in ultimele minute... Liniste.

Rani Cicatrizate

si nu are de-aface cu ad Litteram.

E vorba de mine. E vorba ca fac ce fac si uit... ma trezesc, si-mi aduc aminte si mi-e teama de amintiri. Cand mi se contureaza chipul tau in minte ma strafulgera inima si-mi ingheata sufletul viu. Si-as vrea sa zic. (Sper sa nu citeasca nimeni asta niciodata).

Mi-e frica de amintiri
Ma bantuie trecutul
Mi-e teama de viitor
Ma apasa prezentul
dar cel mai mult... ma doare.

Ma doare c-ai plecat si nu te-ai uitat sa vezi ce lasi in spate.
Ma doare ca doar acum cateva zile am ars poza cu tine pe care am tinut-o in portofel de cand ne-am despartit.
Ma doare ca nu vrei sa accepti ca esti imposibila. Ma doare ca ai stiut ca pentru asta te-am iubit.
Ma doare cand ma gandesc.
Ma doare cand trec pe langa scara ta si fumez o tigara in fata ei.
Ma doare...

"Ma doare
Ce-i frumos trece
Pentru ca doare
Sunt asa pustiu si rece"

Nu ma intrebati de unde e. Oricum nu va zic (agenda mea)

Ca si garantie

Sedus de farmecul imaginar grotesc
Acelasi Enhim va vorbesc, desi multi ma ocolesc
Desi multi ma intampina si se opresc
Eu le doresc pace in suflet si nimic in rest
In rest, aceasi lucrare seaca
fiecare cum se agita cum se imbraca
cum se uita cum se joaca
cum se strecoara la japca insa n-au nimic sub sapca
totusi vorbesc
si li se pare atat de firesc
ma ingrozesc.

Oamenii sunt slabi. Se agata de sentimente. Se lupta pentru ele. Se zbat. Se uita. Se neglijeaza intre ei. Apoi se trezesc singuri. Am invatat ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele fie ca le-am savarsit acum cateva secunde sau acum cativa ani. Am invatat c-o fapta buna se uita. Dar oamenii te retin pentru ceea ce-ai facut rau. Am invatat ca oricat le-as vrea binele unora, ei s-ar putea sa aibe definitii diferite pentru el in vocabular. Am invatat ca nu pot sa scriu ceva frumos atunci cand vreau. Iar cand simt ca pot duc lipsa de foaie si pix. Am invatat multe. Am invatat prea putine.

As vrea sa-i spun ca a fost candva totul pentru mine. Dar sunt prea mandru pentru asta.
As vrea sa-i spun ca este totul pentru mine. Dar e prea departe si oricum nu sunt sigur ca va aprecia.
As vrea sa-i spun ca-i un prost si ca-l iubesc pentru asta. Dar, iarasi, nu va conta.
As vrea sa-i spun sa nu mai ia atatea decizii proaste. Dar inima gandeste singura.
As vrea sa-i spun ca orice-ar fi eu voi fi acolo. Dar nu sunt sigur ca va apela vreodata la mine.
As vrea sa vi-l aratat tuturor tot timpul. Din pacate sufletul meu a iesit din garantie.

a rose grown from concrete.