A iesit din garantie.

"Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta."


Asta e. A fost. Va fi. Viitoare fosta iubita deja ma inseala. Lume rade de durerea mea. Asta doar imi face sangele sa dea in clocot. Un felinar palpaie cand trec pe langa el. Ii fac si eu cu mana in semn de salut. Strada-mi vorbeste. Imi spune s-o iert. Pai cum sa iert pe altcineva cand nu ma pot ierta nici pe mine. Copacii arunca umbre ciudate peste scara mea. Urc treptele 2 cate 2. Descui usa si intru. Pe fotoliu o carte deschisa. Mai tarziu o voi citi pe toata. Nu stiam asta atunci. Ma uit pe geam. Frunze, frunze si iar frunze. Imi place Toamna dar uneori parca ma irita frigul. As vrea sa-i povestesc. S-o asigur ca tot ce am este pentru ea. Tot ce vreau... Liniste. Prea multa galagie. Prea multa lume se joaca cu inima mea. Sa am increde... Cum? Tavanu asta alb plin de puncte negre imi poate explica CUM sa am incredere in ea cand a aratat ca se poate razgandi in ultimele minute... Liniste.

Rani Cicatrizate

si nu are de-aface cu ad Litteram.

E vorba de mine. E vorba ca fac ce fac si uit... ma trezesc, si-mi aduc aminte si mi-e teama de amintiri. Cand mi se contureaza chipul tau in minte ma strafulgera inima si-mi ingheata sufletul viu. Si-as vrea sa zic. (Sper sa nu citeasca nimeni asta niciodata).

Mi-e frica de amintiri
Ma bantuie trecutul
Mi-e teama de viitor
Ma apasa prezentul
dar cel mai mult... ma doare.

Ma doare c-ai plecat si nu te-ai uitat sa vezi ce lasi in spate.
Ma doare ca doar acum cateva zile am ars poza cu tine pe care am tinut-o in portofel de cand ne-am despartit.
Ma doare ca nu vrei sa accepti ca esti imposibila. Ma doare ca ai stiut ca pentru asta te-am iubit.
Ma doare cand ma gandesc.
Ma doare cand trec pe langa scara ta si fumez o tigara in fata ei.
Ma doare...

"Ma doare
Ce-i frumos trece
Pentru ca doare
Sunt asa pustiu si rece"

Nu ma intrebati de unde e. Oricum nu va zic (agenda mea)

Ca si garantie

Sedus de farmecul imaginar grotesc
Acelasi Enhim va vorbesc, desi multi ma ocolesc
Desi multi ma intampina si se opresc
Eu le doresc pace in suflet si nimic in rest
In rest, aceasi lucrare seaca
fiecare cum se agita cum se imbraca
cum se uita cum se joaca
cum se strecoara la japca insa n-au nimic sub sapca
totusi vorbesc
si li se pare atat de firesc
ma ingrozesc.

Oamenii sunt slabi. Se agata de sentimente. Se lupta pentru ele. Se zbat. Se uita. Se neglijeaza intre ei. Apoi se trezesc singuri. Am invatat ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele fie ca le-am savarsit acum cateva secunde sau acum cativa ani. Am invatat c-o fapta buna se uita. Dar oamenii te retin pentru ceea ce-ai facut rau. Am invatat ca oricat le-as vrea binele unora, ei s-ar putea sa aibe definitii diferite pentru el in vocabular. Am invatat ca nu pot sa scriu ceva frumos atunci cand vreau. Iar cand simt ca pot duc lipsa de foaie si pix. Am invatat multe. Am invatat prea putine.

As vrea sa-i spun ca a fost candva totul pentru mine. Dar sunt prea mandru pentru asta.
As vrea sa-i spun ca este totul pentru mine. Dar e prea departe si oricum nu sunt sigur ca va aprecia.
As vrea sa-i spun ca-i un prost si ca-l iubesc pentru asta. Dar, iarasi, nu va conta.
As vrea sa-i spun sa nu mai ia atatea decizii proaste. Dar inima gandeste singura.
As vrea sa-i spun ca orice-ar fi eu voi fi acolo. Dar nu sunt sigur ca va apela vreodata la mine.
As vrea sa vi-l aratat tuturor tot timpul. Din pacate sufletul meu a iesit din garantie.

a rose grown from concrete.

Scump

da' de ce?

De parca timpul este al tuturor, asa de rece
Mai il pierzi din cand in cand
Mai scriu un rand si trece
Mai reusesc sa-l prind din zbor in gand
De parca oaspetelui nu-i e dat sa plece
Si-as mai fi stat cu el la o cafea de vorba
Nu-mi vine a crede, fiecare zi e cate-o proba

L-am vazut ieri era negru de suparare
pe sub tricou camasa...era de zale
la cingatoare pumnale... de parca pleca la razboi
ei doi... razboi si voi priviti din cerc si foi
si se foiseste in somn nu are liniste
astazi e la locul lui maine mai vin niste
...probleme
viata e o scoala si ghici ce? da si teme
asa ca nu te teme... sunt alte semne

Cicatrici nici nu stii ce a trecut p-aici
fulgerator, rapitor te privea tu te despici
si ce castigi... raze de soare blande
Astazi m-au rapit niste plete blonde

Rosu

Unde-mi esti zapada?
Cu fulgi de trandafir ce stau sa cada
Din boboc in boboc se joaca
si se leaga intre ei ca doua funii
din fum unii
privesc dar nu le zambesc
in fond fericire cine esti tu sa te caut
mai scriu mai stau mai ascult si aud
n-am timp sa le insir proaspat facut
n-am timp sa le admir proaspat debut
n-am timp stau si scriu cerneala-i rosu in suflet
petale de trandafir mai nasc un muget
mai stau si cuget de ce te inchini?
Trandafirii oricat ar fi ei de frumosi
...au si spini

Pot... dar

Pot sa vad...dar ma prefac ca-s orb
Pot sa gust...dar prefer sa sorb
Pot sa miros...dar nu mereu imi place
Pot sa uit...dar mereu ma voi intoarce

Pot sa scriu...dar poate nu-s un scriitor
Pot sa observ...dar raman un visator
Pot sa cred...dar nu inseamna ca iubesc
Pot sa iert...dar nu inseamna ca nu gresesc

Pot sa gresesc...dar nu inseamna ca sunt iertat
Pot sa inchei...dar nu inseamna c-am terminat

1 an s-a dus

O sa va spun o poveste... Special pentru cei rabdatori si care se identifica:

Te-ai gandit vreodata cat inseamna un an? Literalmente un an. Cate zile se scurg fara sa le dai mare importanta si cate zile se duc facand exact acelasi lucru. Te plictisesti, nu? Si-apoi gandesti la rece si ti se face dor. Nopti lungi in care reflectezi la ceea ce-ai facut...

Pentru mine a trecut un an... si pot spune ca s-au intamplat multe. Amintiri, regrete, impliniri, dezamagiri. Toate aceastea constituind o mare amintire frumoasa, o mostra a ceea ce sunt eu. Nici nu stiu cu ce sa incep... sau cum. Pot sa-mi amintesc ca, exact in perioada asta, visam doar dragoste, iar intalnirile scurte si rare cu fata pe care o iubeam se limitau la un simplu "Ce faci? Ce-ai mai facut?"... fara nimic concret fara nimic tangibil.

Of... Surioara mea. Pe care o iubesc neconditionat ca si cum am fi acelasi sange si aceeasi carne. Numele de familie din buletin difera, dar intre noi nu exista secrete, exista doar dragoste... afectiune. Afectiune care acum se limiteaza la cateva doze usoare pe saptamana... cateodata nici atat. Dar atunci era diferit... Micile noastre excursii prin spatele blocului. Plimbandu-ti cainele. O catelusa mai exact. Si nu va imaginati catelusa fiind ceva ce incape intr-o poseta. O catelusa aproape la fel de frumoasa ca tine, surioara. Imi dadeai mie lesa si porneam pe trotuarul plin de jeg ... discutand banalitati de care acum mi-e dor. Si cata incredere aveai in mine, pe care ti-am tradat-o si nu o data. Si daca as avea puterea sa-ti iau innapoi anii de scoala plansi si sa le inlocuiesc cu zile permanent senine de primavara vesela si aromata, as face-o fara sa clipesc. Dar suntem slabi... suntem muritori... la sfarsit conteaza ce iei cu tine spre Imparatia Domnului, DAR mai ales ce lasi in urma. Asta am invatat eu intr-un an. Am invatat de la tine...

Trecand mai departe lasand in urma un subiect ce naste lacrimi dulci... Imi amintesc ca fiecare zi era speciala... Pentru c-o impartaseam cu ei. Poate putini la numar dar ... prieteni. In adevaratul sens al cuvantului. Unii poate s-au schimbat... in rau sau in bine, nu sunt eu in masura sa judec.
Vedeam cateva filme la mine... defapt pe cine pula mea mint, am vazut sute de filme impreuna :). Traind de pe-o zi pe alta cu banii de tigari si-o bere, am reusit sa vad in ansamblu ce-nseamna o prietenie. Inseamna loialitate. Micile caterinci din spatele blocului nu schimba asta cu nimic. Micile glume proaste facute de plictiseala (unii fac urat la plictiseala) nu suparau pe nimeni... poate pe moment. A 2-a zi ele fiind subiect de gluma "buna". Va multumesc.

Recunosc dezamagit ca n-am putut in acest an sa simt cu adevarat iubirea asa cum o visez eu, ranind astfel suflete fara vina care n-ar fi trebuit sa fie martore la modului meu blazat... sobru, poate arogant in care reuseam sa trec peste zile urate. Le multumesc din tot sufletul ca nu-mi poarta pica si ca in mica sau mare masura ma inteleg.

Imi amintesc cu veselie momentul in care mama mi-a trantit cheia de la casa pe birou si m-a anuntat ca voi fi singur urmatoarele zile. Am facut ceea ce-ar fi facut oricine in momentul acela. Sedinta!Adunare!Hai sa bem ca porcii pentru ca suntem tineri si pentru ca in rai nu exista bere! Imi amintesc cu zambetul pe buze ceea ce s-a intamplat atunci. A fost GENIAL. Chiar daca era sa-mi molestez inima de nervi dup-aia... a meritat. Si ma gandesc ca tata are dreptate cand spune ca asigurarea N-ar acoperi daunele ce le-am provoca noi daca printr-o minune m-as trezi si cu cheia de la casa de la munte. Inc-o data va multumesc.

Asa-i ca suna ca o scrisoare de adio? Ei bine, nu e! Si nici nu va exista o astfel de scrisoare. Atata timp cat cineva se va gandi la mine. Si care imi va cere sa continui. Afisez o oarecare mandrie cand ma gandesc ca sunt puternic si fac fata la probleme. Am avut si eu probleme. Dar viata nu sta sa-mi leg eu siretu, nu? Urmeaza alt an. Alte prostii. Alte chestii neinsemnate. E ca si cum ai scrie o carte... Viata ta este cartea... Anii sunt doar capitolele... o zi e ca un rand... ai grija sa-l scrii cum poti tu mai bine... Poate fi ultimul. Sfarsit de poveste. Va iubesc!